duminică, 4 decembrie 2011

Fata cu carãmida-n gurã



      „Teatrul înseamnă metamorfoză :un artist se transforma în șoarece sau în ce vrea el; din om bun devine  om rău  ” -Silviu Purcarete
    
    Astazi m-am convins de adevarul acestei afirmatii. Un om se poate transforma in caine ,din om rau poate sa fie un om bun.
Spre rusinea mea nu mai mersesem la teatru inca din vremurile copilariei.Intrebarea este de ce?de ce noi,tinerii din ziua de azi preferam sa facem orice altceva decat sa petrecem cateva momente din timpul nostru pentru cultura? De curand am realizat un sondaj de opinie in cadrul facultãtii cu titlul "Teatrul -legenda sau actualitate?"  Parerile sunt impartite,dar concluzia este doar una :tinerii merg foarte rar la teatru.Motivele sunt diverse,dar cel mai des intalnit a fost lipsa de interes a studentilor.
"De ce sa merg la teatru cand pot sa merg la film?" a fost afirmatia unei studente.Astazi pot sa ii dau raspunsul : pentru ca un aparat nu poate transmite sentmente atat de puternice precum omul in sine,aflat la doar cativa pasi de tine,caruia ii poti vedea fiecare expresie,fiecare muschi incordat pe fata . Caldura sentimentului transmis de la om la om nu se poate compara cu nici un aparat profesional de difuzare!
   Titlul piesei de teatru vizionata astazi a fost "Fata cu caramida-n gura "cu Cristian Toma, Adelaida Zamfira, Adriana Pârvu ,Gabriel Duţu in regia lui Theo Herghelegiu. Amuzanta la inceput dar cu un final dureros,"Fata cu caramida-n gura" descrie defapt omul din ziua de azi.
Gloria ,o tanara cocheta dar cu probleme psihice si tendinte de suicid,se intalneste cu John,un caine vagabont si haios.Parasita de iubit,Gloria nu sufera tocmai din acest motiv.Ceea ce o obsedeaza este faptul ca acesta i-a spus ca nu se vor mai vedea niciodata,asa ca ia hotararea sa se sinucida,"niciodata" fiind prea mult pentru viata de pe pamant.
Daca la inceput relatia intre cei doi este una foarte rece,Gloria reuseste sa isi invinga teama de animale si ramane socata cand vede ca John poate vorbi.Cine pe cine intelege?John are capacitatea de a vorbi omeneste sau Gloria poate intelege limbajul necuvantatoarelor?
John este pierdut de stapani,dar fara sa ii pese.a avut in jur de 24 de stapani,strigat si tratat in nenumarate feluri.
Cei doi descopera ceva de mult uitat si anume iubirea fata de celalalt.Chiar daca nu vrea sa recunoasca,Gloria se ataseaza de catel deoarece acesta este singura fiinta ce o asculta si ii vorbeste.Sub dorinta ei de a se sinucide pe care o repeta cu disperare,se ascunde de fapt o fata singura,care tot ceea ce isi doreste este sa aiba un gram de atentie.Cei doi se indragostesc,iar Gloria ia decizia de a se marita cu un patruped,desi in final isi da seama ca acest lucru nu este posibil.
Eroul John reuseste sa ii spulbere Gloriei gandurile sinucigase,ba chiar sa ii redea pofta de viata.
In deznodamant,cand cei doi renunta la sentimentele urate,la rautate si la manipulare ,cand descopera sentimente curate ,apare fata cu caramida in gura,care rezolva situatia asa cum simte ea.
Fata cu caramida in gura este de fapt stapana lui John,o copilita rasfatata, care atunci cand isi gaseste animalul de companie realizeaza ca existenta ei este compromisa,ca nu are pe cine sa mai caute zi si noapte.Aceasta nu stie cum sa reactioneze,daca sa pretinda ca nu l-a vazut pe John sau sa il ia acasa.
Deznodamantul este unul trist,stapana lui John scoate din gura nelipsita caramida si il loveste pe animal,omorandu-l. 
Scopul piesei este sa -l arate  omul din zilele noastre.Omul plin de rautate,gelozie si egoism.Omul care a uitat sa isi iubeasca aproapele si care prefera sa distruga un lucru pe care nu il poate avea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu